Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român basarabean. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

biografia

Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează şcoala medie din orăşelul Lipcani pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”.

La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, născută Nacu şi se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuţei Poeziei” din Satul Cociulia, r. Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preşcolari „Albinuţa”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăşi la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.

La 5 decembrie 2005, poetul Grigore Vieru a suferit un accident suspect ce i-ar fi putut curma viaţa. Poetul s-a declarat convins că nu a fost vorba de o situaţie întâmplătoare şi banală[2].

Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului şi a plămânilor şi contuzia organelor abdominale, având şanse minime de supravieţuire[3]. Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chişinău–Hînceşti–Cimişlia–Basarabeasca[4]. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova şi director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chişinău, aflat într-o stare mai uşoară[3].

A încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie a aceluiaşi an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgenţă din Chişinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat[5],[6].

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem la date de 20 ianuarie, fiindu-i conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce

Opera

1957 - Alarma (versuri pentru copii)

1958 - Muzicuţe (versuri pentru copii)

1961 - Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”

1963 - Mulţumim pentru pace" (versuri) şi Făguraşi' (versuri, povestiri şi cântece).

1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.

1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druţă pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).

1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)

1967 - Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă.

1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii.

1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru)

1970 - Trei iezi [8]

1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Cârmu)

1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)

1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).

1991 - Metafore albastre (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.

Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererita de pe malul stâng al Prutului, fostul judeţ Hotin, se naşte Grigore Vieru în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic.

Grigore Vieru – autobiografie – poetul se marturiseste (format .ram)

Axa biografica:

1950

Absolveşte şcoala de 7 clase din satul natal.

1953

Termină şcoala medie nr. 2 din orăşelul Lipcani. Ani desculţi şi flămânzi.

1957

Debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, care este apreciată de critica literară drept un început de bun augur.

1958

Absolveşte Institutul Pedagogic „Ion Creangă“ din Chişinău, Facultatea Filologie şi Istorie.

Din cauza lipsurilor materiale este nevoit să abandoneze periodic cursurile.

Apare a doua culegere de versuri pentru copii, Muzicuţe. Se angajează ca redactor la revista pentru copii “Scânteia Leninistă”, actualmente “Noi”.

1959

1960

8 iunie. Se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, născută Nacu.

Redactor la revista “Nistru”, actualmente “Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

16 iunie. Se naşte primul copil al familiei Vieru - Teodor.

1960-1963

Redactor la editura “Cartea Moldovenească”.

1961

La editura “Cartea Moldovenească” îi apar două plachete de versuri pentru copii:

“Făt-Frumos curcubeul” şi “Bună ziua, fulgilor!”.

1963

Apar două cărţi pentru copii: Mulţumim pentru pace (versuri) şi Făguraşi (versuri, povestiri şi cântece).

1964

Revista Nistru publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.

1965

Prefaţat de Ion Druţă, apare volumul Versuri pentru cititorii de toate vârstele, volum pentru care i se acordă Premiul Republican al Comso­mo­lului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).

La 29 iunie.  Se naşte al doilea fiu, Călin.

1967

La editura Lumina i se tipăreşte culegerea pentru copii “Poezii de seama voastră”.

Revista Nistru publică poemul “Bărbaţii Moldovei” cu o dedi­caţie pentru „naţionalistul“ Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă.

1968

Se produce o cotitură logică оn destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice “Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană post-belică.

1969

Tipăreşte “Duminica cuvintelor” la editura Lumina cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit „obligatorie“ în orice grădiniţă de copii.

1970

Editura Lumina scoate de sub tipar Abecedarul, ai cărui autori sunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-a an­­gajat şi învăţătorimea basarabeană, lucrarea fiind con­siderată naţionalistă de către autorităţi.

Apare volumul selectiv de versuri pentru copii “Trei iezi”. La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, este retras din librării pentru poemul “Curcubeul” în care s-a găsit „ascuns“ - Tricolorul Românesc.

1971

La editura Cartea Moldovenească, în colecţia Mioriţa, apare placheta Versuri, cu o prefaţă de George Meniuc.

1973

Grigore Vieru trece Prutul оn cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei “Secolul XX”:  Dan Hăulică, Şte­fan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nico­lescu.

Vi­zitează, la rugămintea sa, mănăs­tirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dra­gomirna, Văratec.

Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă оn Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul“.

1974

Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul оi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci.

Apare volumul de versuri lirice “Aproape” cu ilustraţii color de Isai Cârmu.

1975

La editura “Lumina” apare cartea pentru cei mici “Mama” ilustrată de Igor Vieru.

1976

Editura “Lumina” lansează volumul “Un verde ne vede!”, pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).

1977

La invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.

1978

Prin apariţia la editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului “Steaua de vineri”, cu o binecuvântare de Nichita Stănescu, este ruptă gheaţa tăcerii între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului.

Apar “Clopoţeii” - o culegere de cântece pentru copii de Iulia |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru.

1980

Copiii de la grădiniţe se bucură de o nouă apariţie — “Abecedarul pentru preşcolari”

Albinuţa -, ingenios ilustrat de tânărul pictor Lică Sainciuc.

“Fiindcă iubesc”!  - o nouă culegere de versuri lirice, bine primită de cititori şi de critica

literară.

“Să creşti mari!” - culegere de cântece pentru copii.

1981

La editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântim­breanu), în colecţia “Cele mai frumoase poezii”, apare o selecţie din lirica poetului sub numele “Izvorul şi clipa”, cu o prefaţă de Marin Sorescu.

1982

Este lansat filmul muzical pentru copii “Maria Mirabela” al eminentului regizor Ion Popescu

Gopo.  Autorul muzicii - Eugen Doga, autorul textelor pentru cântece - Grigore Vieru.

Moare mama poetului, Eudochia. Înmor­mân­tarea se face cu preot — lucru aproape condamnabil оn acele timpuri.

1983

La editura “Literatura Artistică” din Chişinău apare cartea “Taina care mă apără”. Primele accente profund sociale în creaţia poetului se fac simţite în poe­mele “Un secol grăbit”, “Imn globului pământesc”, “Poetul”.

1984

Poetul îşi adună cele mai frumoase poezii şi cântece, medalioane, secvenţe publicistice în volumul “Scrieri alese”, prefaţat de cel mai de seamă critic şi istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi.

Versurile noi pe care poetul le-a inclus оn “Scrieri alese” (Ascultaţi, măi copii, Floarea soarelui, Despre fericire) au în majoritatea lor un caracter social.

De aici încolo, artistul, obligat de condiţiile social-politice, devine un poet tribun. Într-un interviu el mărtu­riseşte: „Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia aştept ca lucrurile să se reaşeze оn matca lor, pentru a reveni, la chemarea mea firească, la poezia lirică“.

Apare un studiu semnat de Mihail Dolgan, “Creaţia lui Grigore Vieru în şcoală”.

1985

Poetul împlineşte 50 de ani. Doreşte cu această ocazie să facă un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi “Palatul Naţional”). Spectacolul este interzis la cel mai înalt nivel.

1987

        “Poftim de intraţi” - o altă culegere de cântece pentru copii, realizată de aproape toţi compozitorii basarabeni care scriu pentru copii. Pentru prima oară Grigore Vieru se lansează şi ca autor de melodii pentru copii.

La editura Literatura Artistică apare cartea de versuri, creionări, inter­viuri, note, intitulată “Cel care sunt”.

1988

În săptămânalul “Literatura şi Arta” apare primul text poetic post-belic tipărit оn Basarabia cu

litere latine semnat de Grigore Vieru. 

I se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul lite­raturii pentru copii: Diploma de Onoare Ander­sen. În acelaşi an apare cartea de versuri “Rădăcina de foc” la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu). Culegerea Ramule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Gri­gore Vieru apare la editura Literatura Artistică.

1989

Este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul între­prinde un turneu оn Moldova de peste Prut. Artiştii sunt primiţi cu lacrimi оn ochi.

Iese de sub tipar “Culegerea de versuri, cântece, aforisme şi publicistică” - Cine crede.

1990

Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române. La editura Hyperion apare cartea pentru cei mici “Frumoasă-i limba noastră”.

1991

Membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii. La editura Orient-Occident din

Bucureşti apare volumul “Hristos nu are nici o vină!”, cu o prefaţă de Carolina Ilica şi o

postfaţă de Dumitru M. Ion.

1992

Academia Română оl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.

La Electrecord, Bucureşti, apare discul de cântece “Răsai”, realizat împreună cu marii dispăruţi: Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.

Casa de discuri din Moscova scoate “Cântece” de Anatol Chiriac pe versuri de Grigore Vieru.

La Electrecord apare discul “Versuri” in lectura autorului. I se conferă titlul onorific “Scriitor al poporului din Republica Moldova”.

1993

Este ales membru corespondent al Academiei Române. La editura Porto-Franco, Galaţi,  apare cartea de versuri “Curăţirea fântânii”. (Selecţie şi aprecieri critice de V. Pâslaru, postfaţă de V. Crăciun).

1994

La editura “Scrisul Românesc” din Craiova apare volumul “Rugă­ciune pentru mama”, prefaţată de Tudor Nedelcea.

Apare “Doinatoriu” de Tudor Chiriac - o tulburătoare creaţie muzicală, una dintre compoziţiile fundamentale ale muzicii basarabene, in care compozitorul reuşeşte să ridice doina la nivel de oratoriu. Majoritatea versurilor aparţin lui Grigore Vieru.

Aprilie - Venirea la putere a Partidului Agrarian care renunţă la Imnul de Stat “Deşteaptă-te, române”.

Este anunţat un concurs pentru un nou imn. Poetul publică оn revista “Literatura şi Arta”, in câteva numere la rând, urmă­toarele: „Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor indrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional “Deşteaptă-te, române!”, cocoţân­­du-se ei în locul strălucirii şi necesităţii lui istorice“.

1995

Cu ocazia implinirii vârstei de 60 de ani este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la “Uniunea Scriitorilor din Chişinău”.

În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de admi­nistraţie pentru Societatea Română de Radio-difuziune.

Apar două studii dedicate poetului: “Poet pe Golgota Basarabiei”, semnat de Stelian Gruia, tipărit la editura Eminescu, şi “Grigore Vieru omul şi poetul” de Fănuş Băileşteanu, la editura Iriana, Bucureşti.

Culegeri din lirica şi poezia sa pentru copii au apărut de-a lungul anilor оn Franţa, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadji­kistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan şi оn alte ţări.

1996

Este decorat cu Ordinul Republicii. Laureat al multor publi­caţii din România.

1996

        În Ziua Duminicii Mari  (Rusaliile),  poetul pune o piatră funerară comună (pentru mama şi pentru el) pe mormântul mamei cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga оntr-o piatră simplă de Cosăuţi: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului său poetul l-a explicat оn felul următor rudelor, elevilor şi consătenilor adunaţi оn ci­mitir: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi оn iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“

Se turnează un film documentar (scenariu Dumitru Olărescu, regizor Mircea Chistrugă, operator Andrei Calaşnicov) despre “Viaţa şi activitatea lui Grigore Vieru”.

Editura Minerva din Bucureşti scoate de sub tipar in una din cele mai prestigioase colecţii “Biblioteca pentru toţi!” volumul selectiv de versuri, aforisme şi confesiuni cu titlul “Văd şi mărturisesc”.

1997

Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic “Acum şi in veac” (Colecţia: Biblioteca şcolarului).

1999

        La aceeaşi editură apare “Strigat-am către tine”  (Colecţia Biblioteca de aur).

La editura Edit Press din Galaţi apare volumul de versuri “Izbăvirea”.

Tot in acest an apare un CD, Chişinău—Bucureşti, cu “Zece cântece pentru co­pii” de Gr. Vieru. Muzica: Nicolae Caragia, interpretă: Emy Cibotăraş.

La Grupul Editorial “Litera” apare ediţia a II-a a cărţii “Acum şi in veac” (Colecţia Biblioteca şcolarului).

2000

Este decorat cu Medalia guvernamentală a României “Eminescu” - 150 de ani de la naştere.

La Grupul Editorial “Litera” apare ediţia a III-a revăzută şi adăugită a cărţii “Acum şi in veac” (Colecţia Biblioteca şcolarului).

2001

La editura Litera Internaţional şi Grupul Editorial Litera apare ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită a cărţii “Acum şi in veac” (Colecţia Biblioteca şcolarului, serie nouă) şi ediţia a II-a revăzută şi adăugită a cărţii “Strigat-am către tine” (Colecţia Biblioteca de aur, serie nouă).

2002

Pagini

Speciale (I)

La editura Litera Internaţional – Volum Ontologic de autor 550 pagini – “Cartea Vietii Mele” (Colecţia Biblioteca de aur, serie nouă). Cartea va apare în viitor şi pe Internet.